vineri, 19 iunie 2015

Am ajuns la vorba lor!

    In urma cu ceva timp mi-am dat seama cata dreptate aveau si au parintii nostri! 
    Cat suntem copii, avem tendinta de a ne supara si de a contesta orice ar spune ei, dar cand ajungem la maturitate, fara sa ne dam seama, facem si spunem lucruri pe care le faceau candva ai nostri parinti grijulii! 
       Nu de putine ori m-am trezit spunand: 
"Mananca tot din farfurie ca nu vreau sa arunc mancarea!"


"Ai grija la condus, sa nu mergi cu viteza!"
"Te rog nu intra in apa adanca, e periculos!"
"Ti-am spus eu sa nu faci asta pt.ca este gresit!"
"Imbraca-te gros sa nu racesti!"
"Sa nu cheltui toti banii ca o sa mai avem nevoie si pt.altele!"
"Ai grija la prieteni, nu toti iti vor binele!"


...Si multe alte replici cunoscute "publicului larg"!

      Sunt convinsa ca si voi ati trecut prin astfel de situatii, si prima fraza care v-a aparut in minte a fost: "Bah, esti nebun?! Asa spunea mama/tata!"
     Se pare ca toti avem aceeasi conduita, sau cel putin asta imi place sa cred.Din copii devenim adulti, iar din adulti ne transformam in oameni maturi, unii ocupand chiar si "functia" de parinti, mai devotati, sau nu...Insa cu totii ajungem in punctul in care purtam grija cuiva! 

     Si uite asa, incepem sa apreciem si mai mult ceea ce au facut ei pt.noi, sa ne regasim in vorbele si in faptele lor! 
Recunosc ca eu am fost o fire mai independenta, mai rebela; mi-a placut sa invat din propria experienta si sa nu dau dreptate nimanui, mai ales verbal, dar in sufletul meu mereu am stiut ca familia intotdeauna iti va vrea binele si indiferent de greselile tale, te vor primi acasa cu bratele deschise. 
     Pe masura ce evoluam in varsta, semanam si mai mult cu cei care ne-au dat viata, si actionam la indigo.
     Am avut o copilarie fericita cu tot ce mi-am dorit pe masa si in suflet, si as da ani din viata sa ma reintorc in acea perioada. Vacantele la bunici erau cele mai asteptate, si cele mai mari bucurii le traiam in compania lor...acum au ramas doar niste amintiri nepretuite!
       Parintii mereu mi-au purtat de grija, m-au invatat sa respect, sa iubesc frumosul, sa am mila de cei nevoiasi, sa-mi ajut aproapele, sa nu fac rau nimanui, sa iert, sa ofer, sa aleg ceea ce pe mine ma face fericita si cel mai important...sa fiu om!
Invatati sa fiti maleabili cu cei dragi, sa nu judecati pe nimeni, si sa traiti cum considerati VOI ca e bine si frumos! 

Viata este atat de scurta, incat singurul vostru scop trebuie sa fie cum sa va hraniti sufletul cu bunatate! 
     Apreciati oamenii din jurul vostru pentru putinul pe care il fac pt.voi, si oferiti fara regrete...e cel mai frumos lucru pe care il puteti face pe pamant, iar satisfactia este pe masura!
Revenind la replicile parintilor, vreau sa-mi povestiti si voi situatii asemanatoare, in care ati realizat ca ceea ce va plictisea in copilarie, faceti astazi fara sa va dati seama! 
     Imi puteti scrie aici la comentarii, pe facebook:
  sau prin mail la eda.videoblog@gmail.com

     Imi place sa va citesc povestile si sa stiu ca sunt si alti oameni care traiesc aceste sentimente! :) 


P.S.: O sa ne vedem din ce in ce mai des aici pe Blog pentru ca avem multe de impartasit! :)
Va pup si va multumesc ca mi-ati tinut companie! 💗




2 comentarii: