luni, 22 decembrie 2014

Dorinte de Craciun!

Draga Mos Craciun,


Stiu, te-ai obisnuit sa ma gasesti cam trista si cred ca si tu obosisei sa ridici din umeri neputincios cand vedeai ca orice as gasi sub brad ma face sa zambesc intre 3 si 5 secunde…


Sa nu te superi pe mine, Mosule, dar ce voiam eu,tu nu aveai cum sa aduci intr-un sac. 

In primul rand,greu se lasa prins :)) In al doilea rand, n-ar fi stat nici daca i-ai fi zis unde-l duci. Are o personalitate prea puternica. Cel mai probabil ar fi vrut ca el sa mi-l aduca pe Mos Craciun, nu invers:)



Am stat mult anul acesta cu o foaie alba in fata,gandindu-ma ce sa-ti cer. Dar... vezi tu, Mosule, atunci cand inima ta e plina, nici gandurile nu mai curg, nici  randurile nu se mai scriu, nici dorintele nu mai sunt ce-au fost.


AM, Mosule! Il am. Si, de fapt, as vrea sa te rog un lucru....Unul singur. Ai cumva un praf magic pe care sa-l sufli si sa ramana totul asa? Ca un fel de ninsoare care sa ne "inghete” sub un soare arzator. 

Sa ne ramana dragostea, Mosule! Sanatatea noastra,  alor mei, alor lui. Sa ramana lumea cu bucuria asta in suflet tot anul.


Ok, ok, o sa spui. Atunci va trebui sa suportam tot anul si aglomeratia asta nebuna, si freamatul continuu, si mall-urile pline, si parcarile in care te plimbi cate douazeci de minute pentru un loc gol. Bine, Mosule! Accept. Doar sa ramana bucuria!


Te pup si te astept, Mosule! Si nu te speria, sunt tot eu-Ade. 


Asa sunt eu fericita! 



                              Sarbatori Fericite!

duminică, 21 decembrie 2014

Pentru mine: "TE IUBESC!"

         Am stat si am meditat o buna perioada de timp la expresia suprafolosita: "TE IUBESC!"
De ce alegem sa ne exprimam sentimentele prin 2 cuvinte si nu prin fapte.  Este o intrebare care imi da de gandit si ma face sa cred si mai mult in superficialitatea oamenilor…
Aleg sa spuna, mai mult decat sa faca. Tind sa cred ca oamenii sunt niste marionete stimulate de cuvinte care mai de care mai pompoase, fiinte care nu mai cred in puterea faptelor si se multumesc cu aparentele.
"Te iubesc!", dar aleg sa-mi petrec viata in paralel, tie iti vand cuvinte, ei ii vand placeri…si de fapt unde este sentimentul care iti face inima sa-ti tresara…Niciunde!
         Spunem cuvinte mari,  mult prea usor, fara sa le gasim esenta sau sa ne identificam cu ele. Traim intr-o lume unde aparent impartasim si primim iubire, o lume in care ne lovim de oameni care isi transforma latura umana intr-una robotica influentati poate, de o repetitie fara feeling-uri!



        Vreau sa cred in iubire si fidelitate, in institutia casatoriei, si sa imbatranesc alaturi de omul care imi transpune tabloul imaginar in ceea ce defineste realul. Sa iubesc si sa fiu iubita, iar visurile mele sa devina realitate. Sa am puterea sa cred ca expresia "Te iubesc!" vine in urma unor dovezi palpabile de iubire, ci NU pur si simplu pentru faptul ca linistea inconjuratoare apasa. Sa ma pot inveli cu dragostea emanata de aceste doua cuvinte pline de incarcatura emotionala, sa sper si impreuna cu jumatatea sufletului meu sa formam un intreg, devenind  fortareata pentru elementele negative exterioare.  Pentru mine acest EL exista. Sau cel putin asta imi doresc sa cred… adorm, visez, ma trezesc, sper, construiesc, zambesc alaturi de EL. Si…DA, simt acea vibratie a acestor doua cuvinte. Sa iubesti nu inseamna sa spui, ci sa arati. Nu te costa nimic… In acest context, cuvintele, fie ele cat de impodobite, sunt de prisos. Iubirea se simte, nu se vorbeste!
        Cand simti acel ceva care te lasa sa visezi, sa crezi si sa speri, sa-ti doresti intotdeauna mai mult, sa atingi imposibilul, sa-ti descoperi latura sensibila si spirituala…inseamna ca ai intalnit iubirea, cel mai frumos si puternic sentiment intalnit vreodata de omenire…  

        Hraniti-va sufletul, iubiti si lasati-va iubiti!